Acum ceva timp (nu am mai gasit poza, si mi-e lene sa o caut mai atent) am vazut in Bucuresti pe un bloc la Dorobanti, un ditamai bannerul, cu Dodge Nitro, si sloganul absolut imbecil, implant de ego.
Sau oare este atat de imbecil ? Presupun ca s-a facut un studiu de piata. Presupun ca s-au strans focus grupuri, si au fost intrebati "vreti o masina de fite ca sa va simtiti mai cu coaie ?". Iar respondentii au raspuns in proportie de 83.8% "DA". Covarsiti de imbecilitatea aproape unanima a targhetului romanesc, advertiserii au spus "Bun. Cea mai buna metoda de a vinde camioanele costisitoare ale clientului, este gadiland orgoliul targhetului. Si daca la femei, implanturile de silicon functioneaza de minune pentru imbunatatirea self-image-ului, atunci la barbati, ii vom spune "implant de ego"." Zis si facut. Acum, pe langa aversiunea mea pentru tot ceea ce este american, incepand cu McDonald's si terminand cu trupele americane ce ieseau pe banda rulanta pana cand i-au invatat englezii ce-i aia muzica, mai am o convingere, si anume ca americanilor nu le-au ajuns 120 de ani ca sa invete sa faca automobile. Dar asta nu ii opreste sa incerce sa vanda camioanele lor pe piata europeana. Iar succesul moderat se datoreaza mai mult pretului decat cumva consumatorului constient de fiabilitatea si performantele indoielnice ale masinilor cu pricina.
Pentru ca trebuie sa recunosc ca acelasi principiu care ii determina pe patronii romani de shaormerii sa-si cumpere X5-uri, X3-uri, Q7, Touareg-uri, ML-uri si alte basculante pentru a isi confirma barbatia, ii va determina si sa isi cumpere o masina americana. Dar pentru mine, a incerca sa imi vanda o masina in contextul de "implant de ego" reprezinta o insulta adusa inteligentei mele.
De data asta, trebuie sa recunosc ca poate campania nu este foarte prost gandita, si ca poate chiar prinde la publicul larg. Insa mai intervine o problema, si anume cea a rolului social pe care il joaca producatorii pe piata. Dar despre asta, in alt episod.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu